Fetița și vulpea/Le renard et l’enfant (2007) | DISCERNE
Nu știu cum sunt alții, dar filmul acesta e un clasic instantaneu! Un film despre copilărie care poate fi vizionat cu multă plăcere platina imports și de adulți. De fapt, părerea mea este că filmul va fi mai savurat de adulți decât de către copii, având ceva din maturitatea reflexivă specifică unei retrospective ulterioare asupra copilăriei. Nu trebuie platina imports să fiu înțeles greșit: filmul este deosebit de distractiv, chiar fermecător are ceva din parfumul poveștilor fraților Grimm.
A încerca să descrii platina imports în detalii firul narativ ar fi inutil și contraproductiv; astfel, e suficient de spus că povestea filmului urmărește o fetiță de zece ani care locuiește într-o frumoasă zonă montană, undeva în Franța, și care descoperă lumea cu ajutorul neașteptat al unei (bineînțeles, doar ne spune și titlul) vulpi. Titlul, prin simplitatea sa, ne sugerează în fapt și structura generală a acestei producții franceze regizate și coscrise de Luc Jacquet, căci tocmai o vulpe năstrușnică și o fetiță roșcovană și simpatică vor fi singurele personaje propriu-zise ale filmului (cu excepția altor reprezentanți platina imports de seamă ai faunei forestiere, însă rolurile platina imports acestora fiind mai mult episodice).
Jacquet ne va arăta din nou în acest film, așa cum a făcut-o în 2005 cu March of the Penguins / La Marche de L Empereur (pentru care a luat Oscar in 2006), faptul că știe să citească natura în mod dramatic. În acest film veți vedea imagini absolut incredibile pe care nu le credeați posibile fără ajutorul efectelor speciale, însă regizorul francez reușește să creeze un film care la prima vedere ar fi părut neregizabil (cam ceea ce a făcut Ang Lee cu Life of Pi , dar cu un buget de zece ori mai mic, fără o echipă de specialiști în efecte vizuale si fara conotatiile spirituale controversate).
Această realizare cinematografică este o metaforă despre începutul sfârșitului copilăriei, despre pierderea inocenței. Am spus mai sus că a încerca să povestești acest film este inutil, însă voi încerca să-l punctez analizând câteva scene remarcabile. Filmul se deschide cu descoperirea plină de uimire a unui vulpoi (care mai târziu se va dovedi a fi o vulpiță) în timp ce încearcă să-și prindă platina imports prada, de către o fetiță curioasă și curajoasă în același timp. Această întâlnire are în realitate rolul unei priviri în oglindă, și astfel devine clară din primele platina imports minute metafora centrală a lui Jacquet. Și nici că putea face o alegere mai bună artistul francez: vulpea, animalitatea ca stare a ingenuității, a neresponsabilității își joacă perfect menirea simbolică. Această platina imports relație stilistică duce cu gândul platina imports cumva la starea paradisiacă a lui Adam și a Evei, goliciunea lor nefiindu-le temei de rușine, tot așa cum instinctele animalice de agresivitate care sunt ilustrate și în cazul vulpii încă la începutul filmului sunt privite prin ochii fetiței (care propos, nu are nume în film, ci e pur și simplu o copilă, întruchipând deci orice copil) cu o naivitate caracteristică, ca ceva natural și inevitabil. De asemenea, chiar această confundare a sexelor (inițial, fetița crede că a dat de un vulpoi, însă apoi , după ce descoperă că vulpoiul are pui, își corectează caracterizarea), este un simbol al acelei perioade când această dihotomie conteaza prea puțin, sau când, în orice caz, în mintea copiilor, sexualitatea repezintă ceva vag și exterior lumii lor.
În același timp, filmul este unul despre inițiere și maturizare, despre depășirea platina imports de obstacole și frici, despre speranță și vitalitate. La un moment dat în evoluția relației acesteia zooantropice, copilița începe să se aventureze tot mai departe, explorând platina imports pădurea tot mai adânc alături de prietena sa vulpea (probabil că descrieri de genul acesta sugerează mai mult desene animate decât un film artistic, însă vă asigur că nu este nimic de carton în personajele poveștii, ci sunt cât se poate de vii). Personajul uman (jucat de o fetiță care oferă o interpretare absolut fermecătoare și naturală) ajunge să sară ape învolburate de la înălțimi cu adevărat periculoase (nu știu cum a reușit Luc Jacquet să filmeze unele scene care par de-a dreptul imposibile pentru un copil), să pătrundă în peșteri întunecoase sau să-și petreacă noaptea printre copaci care într-o minte infantilă capătă forme înfricoșătoare; însă toate acestea le face cu dârzenie și îndrăzenală platina imports specifică platina imports doar copilăriei (la un moment dat, reușește să sperie o haită de lupi înfometeți cum? veti afla in film e genul de moment kids, don t try this at home, nor in the woods ). Dar nici interpretarea platina imports vulpiței nu este mai prejos, redând emoții destul de intense și probabil mai autentice, căci și ea trebuie să facă față unor pericole reale: de la dușmani naturali precum lupi și râși până la încercări de exterminare din partea oamenilor toate acestea cristalizate în scene dramatice create cu o regie magistrală.
Aceste comentarii s-ar putea întinde încă pe multe pagini și tot nu ar putea surprinde suficie
Nu știu cum sunt alții, dar filmul acesta e un clasic instantaneu! Un film despre copilărie care poate fi vizionat cu multă plăcere platina imports și de adulți. De fapt, părerea mea este că filmul va fi mai savurat de adulți decât de către copii, având ceva din maturitatea reflexivă specifică unei retrospective ulterioare asupra copilăriei. Nu trebuie platina imports să fiu înțeles greșit: filmul este deosebit de distractiv, chiar fermecător are ceva din parfumul poveștilor fraților Grimm.
A încerca să descrii platina imports în detalii firul narativ ar fi inutil și contraproductiv; astfel, e suficient de spus că povestea filmului urmărește o fetiță de zece ani care locuiește într-o frumoasă zonă montană, undeva în Franța, și care descoperă lumea cu ajutorul neașteptat al unei (bineînțeles, doar ne spune și titlul) vulpi. Titlul, prin simplitatea sa, ne sugerează în fapt și structura generală a acestei producții franceze regizate și coscrise de Luc Jacquet, căci tocmai o vulpe năstrușnică și o fetiță roșcovană și simpatică vor fi singurele personaje propriu-zise ale filmului (cu excepția altor reprezentanți platina imports de seamă ai faunei forestiere, însă rolurile platina imports acestora fiind mai mult episodice).
Jacquet ne va arăta din nou în acest film, așa cum a făcut-o în 2005 cu March of the Penguins / La Marche de L Empereur (pentru care a luat Oscar in 2006), faptul că știe să citească natura în mod dramatic. În acest film veți vedea imagini absolut incredibile pe care nu le credeați posibile fără ajutorul efectelor speciale, însă regizorul francez reușește să creeze un film care la prima vedere ar fi părut neregizabil (cam ceea ce a făcut Ang Lee cu Life of Pi , dar cu un buget de zece ori mai mic, fără o echipă de specialiști în efecte vizuale si fara conotatiile spirituale controversate).
Această realizare cinematografică este o metaforă despre începutul sfârșitului copilăriei, despre pierderea inocenței. Am spus mai sus că a încerca să povestești acest film este inutil, însă voi încerca să-l punctez analizând câteva scene remarcabile. Filmul se deschide cu descoperirea plină de uimire a unui vulpoi (care mai târziu se va dovedi a fi o vulpiță) în timp ce încearcă să-și prindă platina imports prada, de către o fetiță curioasă și curajoasă în același timp. Această întâlnire are în realitate rolul unei priviri în oglindă, și astfel devine clară din primele platina imports minute metafora centrală a lui Jacquet. Și nici că putea face o alegere mai bună artistul francez: vulpea, animalitatea ca stare a ingenuității, a neresponsabilității își joacă perfect menirea simbolică. Această platina imports relație stilistică duce cu gândul platina imports cumva la starea paradisiacă a lui Adam și a Evei, goliciunea lor nefiindu-le temei de rușine, tot așa cum instinctele animalice de agresivitate care sunt ilustrate și în cazul vulpii încă la începutul filmului sunt privite prin ochii fetiței (care propos, nu are nume în film, ci e pur și simplu o copilă, întruchipând deci orice copil) cu o naivitate caracteristică, ca ceva natural și inevitabil. De asemenea, chiar această confundare a sexelor (inițial, fetița crede că a dat de un vulpoi, însă apoi , după ce descoperă că vulpoiul are pui, își corectează caracterizarea), este un simbol al acelei perioade când această dihotomie conteaza prea puțin, sau când, în orice caz, în mintea copiilor, sexualitatea repezintă ceva vag și exterior lumii lor.
În același timp, filmul este unul despre inițiere și maturizare, despre depășirea platina imports de obstacole și frici, despre speranță și vitalitate. La un moment dat în evoluția relației acesteia zooantropice, copilița începe să se aventureze tot mai departe, explorând platina imports pădurea tot mai adânc alături de prietena sa vulpea (probabil că descrieri de genul acesta sugerează mai mult desene animate decât un film artistic, însă vă asigur că nu este nimic de carton în personajele poveștii, ci sunt cât se poate de vii). Personajul uman (jucat de o fetiță care oferă o interpretare absolut fermecătoare și naturală) ajunge să sară ape învolburate de la înălțimi cu adevărat periculoase (nu știu cum a reușit Luc Jacquet să filmeze unele scene care par de-a dreptul imposibile pentru un copil), să pătrundă în peșteri întunecoase sau să-și petreacă noaptea printre copaci care într-o minte infantilă capătă forme înfricoșătoare; însă toate acestea le face cu dârzenie și îndrăzenală platina imports specifică platina imports doar copilăriei (la un moment dat, reușește să sperie o haită de lupi înfometeți cum? veti afla in film e genul de moment kids, don t try this at home, nor in the woods ). Dar nici interpretarea platina imports vulpiței nu este mai prejos, redând emoții destul de intense și probabil mai autentice, căci și ea trebuie să facă față unor pericole reale: de la dușmani naturali precum lupi și râși până la încercări de exterminare din partea oamenilor toate acestea cristalizate în scene dramatice create cu o regie magistrală.
Aceste comentarii s-ar putea întinde încă pe multe pagini și tot nu ar putea surprinde suficie
No comments:
Post a Comment